Blog

ianuarie 29, 2018

Blog nou, idei noi

Cum blogul anterior a sucombat violent, m-am gândit să împărtășesc dorința de schimbare a traiectoriei acestuia.

Încă nu-mi este foarte clar cum funcționează siteul pe hostingul instabil al romtelecom/telekom, dar se pare că orice tentativă de a recupera blogul anterior a eșuat, altfel n-aș fi ajuns să scriu asta.

Prinderea panourilor HKZ va reveni, poate va fi și îmbunătățită, în funcție de cât timp mai putem aloca acestui studiu.

Cum este la modă să vorbești despre cutremure, simt o oarecare datorie să dau link către un site extrem de fiabil și direct despre un cutremur, datele despre mișcările seismice fiind updatate extrem de des, deseori la câteva minute după eveniment.

http://earthquake.usgs.gov/earthquakes/map

Și tot cu această ocazie, dat fiind că am fost întrebat exact în momentul seismului recent (cel de pe 22/11/2014 de 5.5 Mw) la ”câte grade” calculăm noi structurile, aș dori să fac câteva precizări legate de meseria de inginer constructor:

– seismul, în codurile aflate în vigoare, nu se cuantifică în calculele efectuate în magnitudine.

– seismul, ca eveniment excepțional și deosebit de imprevizibil, dă naștere unui tip de calcul bazat pe mecanisme de plastificare. Concret, în codurile de proiectare moderne, o structură este gândită cu ”zone disipative” pentru a prelua energia dintr-o mișcare seismică prin acceptarea unor degradări în elementele structurale. Degradările presupun intrarea unei componente ale unui element în domeniul post-elastic de comportare. Pentru a defini fără detalii tehnice acest domeniu post-elastic voi face o paralelă cu modul de rupere a unei pungi de plastic. O pungă de plastic se va comporta la solicitări mici exemplar, neavând urme de uzură. Odată cu creșterea solicitării, de exemplu întinderea acesteia constant, se va observa că atunci când se depășește o anumită deformație, punga rămâne alungită. Asta înseamnă că și-a depășit domeniul elastic de comportare. Cam la fel se gândește și mecanismul de disipare a energiei seismice al unei structuri. Se acceptă alungirea sau deformația locală a acestuia pentru a prelua energia dată de cutremur.

– paragraful de mai sus implică ideea că niciun inginer structurist nu va putea vreodată garanta ”la câte grade” rezistă o structură. Bineînțeles vorbim însă despre seisme violente, suficient de puternice încât ideea de siguranță a structurii să fie pusă în discuție.

– despre imobilele ce au ”bulină” nu se poate spune cu exactitate că se vor prăbuși. Ideea unei expertize tehnice este evaluarea performanțelor seismice în condițiile enunțate mai sus, respectiv fiabilitatea unui mecanism de disipare a energiei. De asemenea, din cauza creșterii sistematizate a performanțelor seismice ale clădirilor, prin implementarea succesivă a unor coduri din ce în ce mai ”aspre”, expertizele tehnice vor deveni din ce în ce mai ”agresive”, penalizând structurile existente. Ca un exemplu concret, vasta majoritate a clădirilor realizate din zidărie de cărămidă plină presată expertizate în cadrul firmei au rezultat în clasa de risc seismic I. Inclusiv clădirile ce nu au aproape nici măcar o urmă din vreun cutremur anterior, structuri ce au trecut cu succes de cutremurele din 1977, 1986 și 1990, nu s-au calificat altfel decât extrem de vulnerabile seismic.

Acestea fiind spuse, sper ca următoarele decenii să fie lipsite de orice urmă de cutremur exemplar, sau ”de cod”, care să ne învețe lucruri noi despre modul de proiectare și construire din România, întrucât simt sincer că lecția ar fi cam scumpă pentru bugetul nostru…

Disclaimer: opinia autorului nu reflectă în totalitate punctul de vedere al firmei DI&A Design, Consulting și trebuie luată ca o părere. Nu pretind și nici nu vreau să las impresia că le știu pe toate.

Blog
About Administrator

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *